Filmele romanesti au fost adesea uitate de public, insa melodiile au ramas mai mult timp in memoria noastra. Este cazul coloanei sonore a filmului Fata morgana. Nu am mai auzit de multa vreme melodia la radio, desi in perioada de dinainte de ‘89 era difuzata frecvent. Nu mai tineam minte filmul, dar cautand pe internet cate ceva am dat de el si l-am revazut. Mi-a facut placere sa-l revad pe Dinu Manolache, care s-a stins repede nelasandu-ne o filmografie bogata. Regizorul filmului a reusit sa redea atmosfera din unitatile militare inainte de ‘89, acea atitudine aroganta a gradatilor in fata subalternilor care nu au fost obisnuiti cu viata cazona. Apare si un locotenent stilat, care stapaneste mijloacele psihologice de a-l struni si de a-l ajuta sa se maturizeze pe tanarul Alexiu. Filmul este o poveste frumoasa despre iubire, despre cautarea sinelui, despre aspiratii si impliniri.
Asfalt tango
Filmul lui Nae Caranfil, Asfalt tango, a adus in cinematografia romaneasca o problema vietii cotidiene, care s-a generalizat – traficul de fiinte umane. Se pare ca viata tihnita cu un castig modest nu-i mai multumeste pe romani si se entuziasmeaza sa mearga in Occident in speranta unui nivel de trai mai bun. Pe langa aceasta tema, regizorul mai aduce in atentia publicului coruptia si fragilitatea sistemului legislativ de la noi. Filmul ar putea fi un pretext pentru o lectie de dirigentie sau pentru o discutie cu cei de langa noi, care nu se mai gandesc la consecinte inainte de a lua o decizie si se lasa amagiti de prosperitatea afisata de semenii nostri.
“Cuibul de viespi”
Acesta este titlul unei ecranizari a comediei “Gaitele” de Al. Kiritescu. Scenariul si regia sunt semnate de Horea Popescu. Filmul are o distributie de zile mari: Tamara Buciuceanu-Botez, Gheorghe Dinica, Ovidiu-Iuliu Moldovan, Maria Ploae, Marin Moraru, Coca Andronescu, Mircea Albulescu, Ileana Stana-Ionescu etc. Mi-a placut ca regizorul reuseste sa redea atmosfera epocii si sa surprinda superficialitatea si mercantilismul noii paturi sociale de imbogatiti, lipsa unor sentimente umane firesti in cadrul familiei Duduleanu, ipocrizia. Jocul actorilor este impecabil si se poate vedea ca fiecare si-a inteles personajul. Un film de succes.
Filmul romanesc
E vacanta si mi-am propus sa vad filme romanesti. Imi amintesc de faptul ca in copilarie vedeam multe reclame cu filme romanesti si ca erau mai multe case de productie care se aflau in competitie. Azi m-am gandit sa redescopar o parte a cinematografiei romanesti si sa incerc sa inteleg ce-i lipseste filmului romanesc de a stat mult timp in umbra celui din occident. Am vizionat trei filme: Adela, Mofturi, Stefan Luchian.
Primul este o ecranizare dupa romanul lui Garabet Ibraileanu. As putea spune ca s-ar incadra in categoria filmelor de epoca. Este bine gandit, frumos jucat, decorurile corespund perioadei, insa m-a deranjat foarte mult coloana sonora. Desi au fost alese fragmente din muzica simfonica, coloana sonora era foarte stridenta. Ii lipsea discretia, forta de sugestie si, chiar nu gresesc daca spun, mi s-a parut ca intentia a fost de a se subtitui mesajului pe care ar trebui sa-l exprime imaginea.
Al doilea film a fost opera lui Jean Georgescu. Cinefililor le este cunoscut acest nume. Regizorul a incercat si a reusit o reinterpretare subtila a momentelor si schitelor lui Ion Luca Caragiale cunoscuta fiind posibilitatea de a le ecraniza, forta de sugestie a mesajului, repetabilitatea unor situatii, caracterul comic, forta moralizatoare a acestora. N-am vazut niciodata un film semnat de Jean Georgescu a carui realizare sa stea sub semnul intrebarii. Regret ca generatiile mai tinere nu cunosc activitatea acestui regizor si ca in lumea filmului romanesc nu se depun mai multe eforturi de recuperare a acestei opere.
Despre filmul Stefan Luchian pot spune ca a incercat si acesta sa surprinda atmosfera epocii in care a creat pictorul, actorii stapanesc foarte bine rolurile, insa sunetul este cel care deranjeaza foarte tare. N-am inteles de ce in filmul romanesc trebuie sa existe sunete stridente care sa creeze un disconfort spectatorului in vizionare.
Ma uit pe Hallmark si imi place sa aud cum profesionistii din spatele ecranului povestesc despre ceea ce presupune activitatea lor legata de calitatea sunetului si a imaginilor. Descopar ca munca lor se face cu pasiune si tehnologie inalta. Cred ca filmului romanesc nu-i lipsesc actorii, regizorii, scenaristii, ci specialistii care sa-i confere acea aura care sa-l atraga pe cinefil sa-si doreasca sa-l vizioneze cu placere.
Nora Iuga
Pe 25 martie 2009 am cunoscut-o pe doamna Nora Iuga, care a avut amabilitatea de a veni in randul elevilor mei la Festivalul Primavara poetilor, care a ajuns la a cincea editie. In cele doua zile petrecute in preajma ei am trait clipe incarcate de emotie. Mi-a acordat un interviu, pe care il voi publica in revista Ateneu, numarul din aprilie 2009, am facut poze si cateva videoclipuri in care isi citeste versurile. Intalnirea cu dumneaei a avut un impact deosebit asupra elevilor care i-au citit opera si au avut ocazia de a discuta si de a-i prezenta maniera in care au receptat mesajul liric. De cand a plecat, i-am cautat toate operele pentru a scrie un articol-sinteza si pentru a demonstra apartenenta poetei la gruparea oniricilor. Mi-a marturisit ca i-am pus intrebari grele si ca i-am trezit amintiri placute. Astept ca publicul sa citeasca interviul, sa descopere gingasia sufletului doamnei Nora Iuga si, mai ales, sa-i citeasca opera.
Festivalul de poezie
Festivalul Primavara poetilor, editia 2009, s-a bucurat de participarea unor personalitati ale vietii literare romanesti: Nora Iuga, Petru Cimpoesu, Carmen Mihalache. Doamna Nora Iuga a incantat audienta formata din elevi si profesori de la Colegiul National Grigore Moisil din Onesti cu un recital de poezie. Au mai citit versuri si proza: George Chiriac, Vlad Mihaila, Sebastian
Eveniment
Azi am avut ocazia sa asist la un eveniment deosebit. Principele Radu a tinut o conferinta la Biblioteca Municipala Radu Rosetti in fata elevilor si a profesorilor de la Colegiul National Grigore Moisil. Discursul domniei sale a fost foarte bine articulat pe o tema la care tin: educatia in spiritul valorilor. A incercat sa realizeze un discurs interactiv si am remarcat doua interventii ale unor eleve care au dovedit ca nu au trac si stiu sa urmareasca ideile expuse.
Mi-a placut ca principele a articulat ideea de sacrificiu facut de membrii Casei Regale a Romaniei, dar a adus in discutie si preocuparile actuale ale tinerilor printre care amintesc internetul. I-a incurajat sa creada in ideile lor, pentru ca multe se pot realiza daca ai talent si imaginatie. Cred ca de astfel de lectii ar avea nevoie tinerii mai des.
Desenul animat
Bolt este numele celei mai noi productii a studiourilor Walt Disney nominalizata la premiile Oscar. Filmul este un avertisment pentru parinti cu privire la agresivitatea programelor televizate, care afecteaza, fara sa ne dam seama, inocenta copiilor. Exista o tendinta generala a societatii contemporane de a se preocupa exclusiv de aparente si de a inlocui valorile cu nonvalori. Filmul subliniaza preocuparea celor care lucreaza in televiziuni exclusiv pentru rating si adrenalina. Putine programe se adreseaza afectivitatii. Sunt promovate persoane care devin peste noapte vedete si care nu-si dau bine seama ce se intampla cu ele. La asta face referire filmul. Trebuie sa ne intoarcem spre lucrurile simple si sa reinvatam sa ne bucuram de ele. Bolt este o invitatie adresata tuturor cu scopul de a ne descoperi sensibilitatea, actiunea fata de semeni, firescul vietii.
Hobita
Casa memoriala C. Brancusi de la Hobita este un loc in care te poti intoarce cu nostalgie in timp. Ai putea descoperi farmecul vietii de odinioara, daca ai norocul sa fie ghidul la serviciu. Se pare ca noi, romanii, nu dam importanta faptului ca orice turist ar trebui sa traiasca o experienta emotionanta si mizam tot timpul pe faptul ca e posibil sa nu vina nimeni. Strainii stiu sa aprecieze arta. Noi nu avem timp pentru ea.
Locomotive
Intotdeauna mi-au placut trenurile. M-au fascinat. N-as putea spune de ce sau ce anume ma fascineaza. Poate pentru ca imi place sa calatoresc si primele excursii s-au facut cu trenul. Ar putea fi un raspuns plauzibil.
Cand am avut posibilitatea de a cumpara un trenulet, am facut-o fara ezitare si m-am bucurat la fiecare craciun cand l-am montat sub brad. Am visat la ziua cand imi voi putea monta un trenulet cu traseu complicat pentru a ma bucura de o evadare din cotidian.
N-am stiut ca te poti intoarce in timp printr-un muzeu in care sa reunesti locomotive. S-a intamplat sa descopar asta la Resita, unde autoritatile au decis sa pastreze istoria locului organizand un muzeu in aer liber de locomotive care impresionau calatorii dornici sa-i intalneasca pe cei dragi. Plimbandu-te, ai senzatia sa in fata ta reinvie povesti de odinioara. Daca te gandesti la povestirea lui Sadoveanu intitulata Negustor lipscan si la efortul povestitorului de a descrie trenul sau locomotiva, plimbarea capata un farmec aparte.
