Excursia verii

Pentru vara lui 2008, evenimentul central a fost excursia la Praga. Mi-a placut tot ce am vazut, desi, in primele zile, am avut un disconfort lingvistic. Am fost surprinsa sa constat ca sunt putine persoane tinere la Praga care vorbesc o limba straina, dar am preferat excursiile cu ghid organizate o de firma autorizata si am fost inacantata de tot ce am vazut. Este pentru prima oara cand apelam la o asemenea solutie.

Nu intamplator i se spune Pragai “orasul de aur”. Arhitectura capitalei este deosebita si simpla plimbare pe strazile ei constituie o placere, deoarece vizitatorul are ocazia ca la tot pasul sa descopere altceva. Cehii au o grija deosebita sa restaureze tot: cladiri, obiecte de tot felul, trotuare etc. Serviciul de urbanism isi face datoria mereu si prezenta angajatilor primariei este simtita pretutindeni. Mi-a placut ca nu orice persoana poate sa intervina in schimbarea aspectului cladirii fie ca vorbim de interior sau de exterior. Se constituie o comisie care vine de fiecare data la fata locului si analizeaza solicitarea. Apoi sunt cautate materialele originale si firma specializata sa faca lucrarea. Nimeni nu face nimic de capul lui dupa conceptia ca “se pricepe” sau “iese mai ieftin”. Cehii nu fac rabat de la calitate si sunt foarte mandri de asta atunci cand le arata vizitatorilor ceva.

Un alt lucru care mi-a placut si pe care ar trebui sa-l invatam: planificarea. Cehii sunt cu mult inaintea noastra, desi provin si ei din fostul bloc comunist, pentru ca nimic nu se face la voia intamplarii. Romanii se mira ca turismul a scazut, dar nu fac nimic pentru a-si imbunatati situatia. La Praga este plin de turisti, care umbla pe strazi cu ghiduri editate in diferite limbi, cu harti detaliate pentru zona veche. Fiecare strada este marcata, la fiecare colt de strada exista indicatoare cu obiectivele de vizitat. La muzee exista, la fel ca in fiecare capitala europeana, posibilitatea de a primi niste reduceri cumparand bilete combinate pentru familii, aratand o legitimatie sau un carnet de student. Nu mai vorbim de persoanele de varsta a treia care au si ele un tarif special la obiectivele turistice, bineinteles, mai mic.

Curatenia strazilor nu este neglijata. Exista un serviciu de salubritate foarte bine pus la punct. Strazile sunt permanent udate pentru a improspata aerul, cosurile de gunoi sunt permanent golite si igienizate, iar iubitorii cainilor gasesc in suport pungi de hartie pentru eventualele incidente stradale. Asadar, totul e gandit la nivel european. De fiecare data cand vizitez o capitala e imposibil sa nu fac o comparatie cu ce exista la noi si ma intreb de ce nu se poate face si la noi o schimbare radicala in cadrul serviciului de urbanism. Dar sa nu disperam! Oricand se poate sa fim surprinsi de neprevazut.

Cartea de vacanta

Da, la Editura Humanitas exista si o astfel de oferta: Colectia Rasul Lumii. Coordonatorul colectiei este Radu Paraschivescu. Am lecturat cateva carti de placere in vacanta asta din dorinta de a ma relaxa. Am simtit ca am citit in ultima vreme foarte multa literatura de specialitate si simteam nevoia sa ma deconectez.  Mi-am amintit acum de profesorul Paul Cornea care ne-a povestit odata la cursuri despre un obicei de-al sau de a citi in tramvai pentru a nu se plictisi. Eu am ales acum sa ma destind si am vrut o lectura usoara. Ce am citit? Deranj la Casa Alba de Christopher Buckley. Autorul si-a gandit cartea drept o parodie la adresa atmosferei care domneste in Casa Alba si a reusit sa ne dea o imagine a modului in care stiu americanii sa iasa din situatiile critice sau sa-si croiasca o cariera. Din anturajul presedintelui nu lipseste oportunistul, lingusitorul, egoistul, altruistul etc.

Insa C. Buckley subliniaza in planul secund al cartii tema familiei si a destinului. Angajatii Casei Albe par sa fie preocupati foarte mult de armonia primei familii pentru bunastarea Americii. Orice frustrare personala in cadrul familiei pare sa-l afecteze pe americanul de rand. De aceea, angajatii si serviciile secrete se lanseaza in cautarea hamsterului Theodore fara care fiul presedintelui nu poate adormi. Nu este urmarita numai familia prezidentiala. Unul dintre colaboratorii importanti ai presedintelui intelege sa-i fie fidel acestuia si ajunge sa-si neglijeze propria familie pentru a-si face cu devotament datoria. Tema destinului este subtil formulata. Cei care s-au aflat in slujba presedintelui inteleg sa se adapteze vietii cotidiene, dupa terminarea mandatului, amintindu-si un sfat parintesc: doar bunul Dumnezeu si croitorul iti stiu adevaratele masuri.

Maraton

Cred ca cea mai frumoasa proba a unei olimpiade este cea de maraton. Aceasta starneste intotdeauna admiratia tuturor. Motivele ar putea fi mai multe: distanta, aminteste de efortul soldatului antic, nu toti participantii reusesc sa o finalizeze etc. Azi am trait o alta emotie alaturi de recordul lui Michael Phelps. O romanca a castigat maratonul Este incredibil. Nu m-am gandit niciodata ca un sportiv roman ar putea castiga o astfel de proba. De obicei, sportivii africani par cei mai rezistenti pentru a castiga o asemena proba, dar azi, romanca Pusa Tomescu a reusit sa ne bucure. Multi dintre cei care au vazut proba cred ca au descoperit astfel unde e Romania pe harta si se cuvine sa-i multumim atletei noastre pe langa efortul, tenacitatea, increderea si perseverenta ei si pentru acest lucru.

Olimpiada

Anul acesta mi-am propus sa vad cat mai multe transmisiuni in direct de la olimpiada in ciuda decalajului orar. De o saptamana ma trezesc in fiecare dimineata la ora 4 sa vad probele de inot. La Atena l-am indragit pe Michael Phelps si i-am urmarit de ceva timp cariera. Declaratia lui ca vrea sa depaseasca numarul de medalii de aur obtinute de un sportiv la olimpiada mi-a starnit interesul si am urmarit fiecare proba cu emotie. Toti inotatorii care au participat la olimpiada au fost in forma. Recordurile au cazut inca din calificari. M-a impresionat stafeta americana de 4 x 100 liber, unde toate cele 8 echipe finaliste au inotat sub recordul mondial, au sperat la o medalie, dar doar 3 le-au obtinut. Este impresionant efortul lor. Vroiam sa reuseasca Michael Phelps sa-si atinga obiectivul propus. Azi s-a intamplat minunea. A obtinut 8 medalii de aur. Am fost impresionata mai ales la final cand i-am vazut familia. Mama sa a participat la fiecare proba si a trait niste emotii foarte mari. In acel moment mi-am dorit doar sa fiu sanatoasa si sa pot fi alaturi de fiica mea la fiecare eveniment din viata ei, sa ne bucuram impreuna. Multi inotatori americani erau la olimpiada cu familiile lor. Prezenta acestora a fost stimulativa pentru marea performanta. Daca ma gandesc la copiii care raman singuri, deoarece parintii lor nu reusesc sa gaseasca solutii existentiale pentru a le fi alaturi, imi dau seama ca se creeaza un blocaj psihic si o bariera in comunicare care isi pun amprenta asupra dezvoltarii personalitatii individului. Michael Phelps a reusit sa ma uimeasca prin talent, tenacitate, spirit de echipa, solidaritate si (de ce nu?) modestie. E o mare calitate a persoanei care ajunge la o asemenea performanta. Admiratia mea pentru el este neconditionata.

Printre hartii

Azi m-am dedicat treburilor gospodaresti:  am facut curat printre hartii. Cei care ma cunosc stiu deja un lucru: sunt pasionata de corespondenta. In decembrie 2005, am lansat o carte despre modalitatea de a redacta scrisori, abilitate care incepe sa dispara azi in epoca internetului. Toata lumea scrie e-mailuri. Trebuie sa recunosc faptul ca e mai comod, ca primesti un raspuns mult mai repede decat in maniera clasica si ca, traind intr-o perioada foarte aglomerata,  gasesti mai greu timp sa te asezi la masa de scris si sa incepi sa compui un text care poate deveni … document de epoca. Marturisesc cu placere ca uneori imi fac timp pentru a coresponda. Bineinteles, e vorba de persoane care au trait in alte timpuri cand asteptarea unei scrisori sau scrierea ei insemnau o stare aparte. Azi am gasit prin casa, bine pastrate, mai multe scrisori, pe care le-am recitit cu placere. Era cu adevarat un avantaj al textului scris pe hartie. Pe e-mail poti sterge mesajul sau poti sa nu-i dai importanta. Scrisoarea are un alt ecou in timp. Asa ca, facand curat printre hartii am gasit o parte din corespondenta pe care o pastrez si m-am trezit abatandu-ma de la rutina zilnica si evadand in  timp.

In 2002, am inceput demersurile pentru obtinerea titulaturii de colegiu national  la liceul unde lucrez ca director adjunct. Dupa ce am studiat metodologia, am inceput a bifa fiecare punct in cautarea unor documente pentru a demonstra ca scoala fusese o unitate de invatamant reprezentativa la nivelul comunitatii noastre. Printre actele necesare la dosar aveam nevoie de niste recomandari ale unor personalitati care cunosteau activitatea scolii si rezultatele profesorilor si ale elevilor. Am apelat atunci la doua personalitati: doamna Viorica Moisil si academicianul Solomon Marcus. Pastrez si azi cele doua scrisori pe care le-am recitit si care mi-au facut o deosebita placere. Cea a doamnei Moisil m-a miscat recitind-o. Are, intr-un paragraf, o frumoasa declaratie de dragoste la adresa sotului caruia ii supravietuieste. Aceasta caldura sufleteasca dupa 35 de ani de la disparitia lui Grigri (asa i se spunea lui Grigore C. Moisil in intimitate) are ceva ce am regasit intotdeauna in literatura. Ca profesoara de literatura, m-am gandit de multe ori ca anumite lucruri se pot intampla doar in carti, insa scrisoarea doamnei Viorica Moisil confirma o idee veche, pe care a exprimat-o foarte frumos Shakespeare in sonetele sale: dragostea este cea care poate invinge timpul si, as spune eu, uitarea. Timp de 33 de ani - scrie doamna Viorica Moisil - i-am fost alaturi si iubesc tot ce e legat de el si de memoria lui.

De ce spune toata lumea ca e desuet sa redactezi scrisori? Din ignoranta, probabil. Azi, insa, am invatat ca scrisoarea are si o alta semnificatie: este o lectie de viata. Mi se pare de vis sa poti spune dupa foarte multi ani ca-l iubesti pe cel care ti-a fost alaturi. Oare ni se va intampla si altora? Mie nu-mi ramane decat sa sper.

Expresii romanesti

A-ti aprinde paie-n cap este o expresie pe care o folosim uneori, insa fara sa-i putem explica usor provenienta sau chiar sa-i definim cu exactitate sensul. Lazar Saineanu a legat expresia de un obicei oriental vechi, in care oamenii isi puneau pe cap o rogojina aprinsa pentru  a atrage atentia judecatorului sau domnului care le analiza plangerea.

Despre acest obicei gasim o mentiune in romanul Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon: Ei intrara in Bucuresti pe la opt ore de dimineata, tocmai cand domnitorul se afla in divan si, ca sa atraga mai mult atentiunea publica, unul dintr-insii facu un sul de rogojina si, dandu-i foc la partea de sus, il puse in cap; apoi, scotand jalba din san, o puse in varful unui protap lung si intra in curtea domneasca.

Expresia pe care o foloseste Nicolae Filimon, cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba in protap, s-a impartit in: a-ti aprinde paie-n cap (semnificatia ei fiind a-ti atrage necazuri de pe urma unui act nevinovat) si  a umbla cu jalba-n protap (cu sensul de a cere cu insistenta si zgomotos drepturile). Ce deducem de aici? Nu intotdeauna li se facea dreptate oamenilor. Uneori ei deveneau victimele celui impotriva caruia se ridicasera. Astfel, treptat, sensul expresiei nu a mai reliefat modul in care se prezenta reclamantul, ci necazurile care urmau si pe care le descrie Ion Creanga in Amintiri din copilarie: Vazand eu ca mi-am aprins paie-n cap cu asta, am sterpelit-o de acasa.

Peter Mayle

La vanatoare de Cezanne este una dintre cartile de succes ale lui Peter Mayle, pe care americanii o considera un best-seller. De multe ori m-am intrebat care sunt criteriile de lectura ale americanilor, iar acum m-am lamurit. Cartea lui Pater Mayle nu pune probleme deosebite de tehnica narativa. Autorul stapaneste foarte bine modalitatea de constructie a subiectului, indeosebi a intrigii si a suspansului. Este o carte usoara, adica ceea ce am numi simplu: carte de vacanta. In afara de aceasta incadrare a cartii mai putem opera una: un bun scenariu de film. Cred ca asta le place cel mai mult americanilor. Ei nu au timp sa-si puna probleme legate de analiza psihologica. La ei totul trebuie sa fie simplu, iar mesajul sa nu puna prea multe probleme la decodificare. Daca aveti timp si vreti sa cititi ceva usor in vacanta, atunci La vanatoare de Cezanne de Peter Mayle poate fi o solutie agreabila.

Orhan Pamuk

Acesta este numele unui scriitor turc laureat al Premiului Nobel pentru literatura. Dupa ce a obtinut recunoastrea internationala, literatura sa a devenit familiara publicului din Romania. S-au tradus mai multe lucrari ale sale, iar Uniunea Scriitorilor l-a invitat sa ne viziteze tara. Ma numesc Rosu este titlul cartii despre care vreau sa le vorbesc celor care-mi citesc blogul. Este o carte pentru cei interesati sa descopere spatiul oriental plin de capcane. Autorul este un bun cunoscator al istoriei Imperiului Otoman, iar cartile sale tradeaza o minutioasa documentare in vederea reconstituirii atmosferei de la curtea sultanilor. Orhan Pamuk isi initiaza cititorii in descoperirea lumii miniaturistilor plina de intriga, de invidie, de neprevazut. Pentru cei care au vizitat spatiul oriental, cartea ofera mai multe explicatii cu privire la viata zilnica de familie, la organizarea breslei miniaturistilor, la obiceiuri tipice lumii musulmane. Este o carte construita interesant cu mai multi naratori utilizandu-se o tehnica pluriperspectivismului. Cititorul neexperimentat este nedumerit dupa primele capitole pentru ca nu poate identifica naratorul, acesta avand mai multe identitati. Le recomand celor interesati de spatiul oriental romanele lui Orhan Pamuk.

E. M. Forster

Imi face mare placere sa citesc acele carti care plac mai nou generatiei tinere. De curand mi-a cazut in mana primul roman al lui E. M. Forster - Camera cu vedere (1908). Este o carte care merita sa fie citita in vacanta de o persoana care doreste o lectura usoara si care are timp sa mediteze. Da, eu am meditat. La ce? La relatiile interumane. Autorul reconstituie o epoca in care oamenii erau foarte atenti cu semenii lor, isi proiectau prudent iesirile in lume, erau foarte atenti la aparente, la maniere, la vestimentatie, la sensul cuvintelor etc. Mentalul colectiv a evoluat mult. Ne aflam la exact o suta de ani de la aparitia cartii si putem analiza acest lucru. Spre ce tinde societatea de azi? Spre multe. Ceea ce ma intriga cel mai mult este superficialitatea. Din ce in ce mai mult suntem neatenti la sentimentele celor din jurul nostru, imbracam de multe ori o tinuta la intamplare si nu ne facem timp de a mai vorbi unul cu celalalt. Ar fi important sa vorbim? Sigur. In ofertele multor facultati apare sectia de Comunicare. Despre ce comunica profesorii cu studentii lor? Am gandit uneori ca una dintre discipline ar putea fi literatura, care ofera oricui este interesat anumite pretexte. Insa realitatea contrazice acest lucru. Nu exista o programa de literatura in ofertele acestor facultati. Meditez la faptul ca ideea de Comunicare nu e decat o nada aruncata celor creduli. Cititi cartea lui Forster si meditati la situatia de comunicare. Poate fi un subiect bun pentru un seminar.

Scoala de vara de fotografie

Desi a trecut ceva timp de la editia a treia scolii de fotografie din acest an, ma gandesc cu nostalgie la eveniment. Am organizat un concurs de fotografie, am avut participanti numeorsi si interesati,  invitati care au prestat o activitate de calitate: Ionut Popa, Bogdan Greavu, Alin Totorean. Editia din acest an a fost deosebita. A respectat tiparul pe care l-am proiectat initial la editiile precedente, dar parca a avut mai mult suflet. Incepe sa devina o manifestare traditionala si asta imi place. Presa a scris mult despre eveniment, iar cunostintele care ma vad pe strada nu ezita sa ceara informatii in plus si sa se inscrie pentru editia urmatoare. Toate astea ma bucura si ma obliga sa organizez actiuni de calitate. Sper sa reusesc, daca prietenii mei imi vor fi alaturi.