Gabriela Girmacea

28 Iulie 2009

Filmul romanesc

Filed under: Filme — Gabriela Girmacea @ 18:34

E vacanta si mi-am propus sa vad filme romanesti. Imi amintesc de faptul ca in copilarie vedeam multe reclame cu filme romanesti si ca erau mai multe case de productie care se aflau in competitie. Azi m-am gandit sa redescopar o parte a cinematografiei romanesti si sa incerc sa inteleg ce-i lipseste filmului romanesc de a stat mult timp in umbra celui din occident. Am vizionat trei filme: Adela, Mofturi, Stefan Luchian.

Primul este o ecranizare dupa romanul lui Garabet Ibraileanu. As putea spune ca s-ar incadra in categoria filmelor de epoca. Este bine gandit, frumos jucat, decorurile corespund perioadei, insa m-a deranjat foarte mult coloana sonora. Desi au fost alese fragmente din muzica simfonica, coloana sonora era foarte stridenta. Ii lipsea discretia, forta de sugestie si, chiar nu gresesc daca spun, mi s-a parut ca intentia a fost de a se subtitui mesajului pe care ar trebui sa-l exprime imaginea.

Al doilea film a fost opera lui Jean Georgescu. Cinefililor le este cunoscut acest nume. Regizorul a incercat si a reusit o reinterpretare subtila a momentelor si schitelor lui Ion Luca Caragiale cunoscuta fiind posibilitatea de a le ecraniza, forta de sugestie a mesajului, repetabilitatea unor situatii, caracterul comic, forta moralizatoare a acestora. N-am vazut niciodata un film semnat de Jean Georgescu a carui realizare sa stea sub semnul intrebarii. Regret ca generatiile mai tinere nu cunosc activitatea acestui regizor si ca in lumea filmului romanesc nu se depun mai multe eforturi de recuperare a acestei opere.

Despre filmul Stefan Luchian pot spune ca a incercat si acesta sa surprinda atmosfera epocii in care a creat pictorul, actorii stapanesc foarte bine rolurile, insa sunetul este cel care deranjeaza foarte tare. N-am inteles de ce in filmul romanesc trebuie sa existe sunete stridente care sa creeze un disconfort spectatorului in vizionare.

Ma uit pe Hallmark si imi place sa aud cum profesionistii din spatele ecranului povestesc despre ceea ce presupune activitatea lor legata de calitatea sunetului si a imaginilor. Descopar ca munca lor se face cu pasiune si tehnologie inalta. Cred ca filmului romanesc nu-i lipsesc actorii, regizorii, scenaristii, ci specialistii care sa-i confere acea aura care sa-l atraga pe cinefil sa-si doreasca sa-l vizioneze cu placere.

Blog la WordPress.com.