Gabriela Girmacea

30 Aprilie 2010

Martha Izsak

Filed under: Literatura — Gabriela Girmacea @ 14:20

Martha Izsák, Polenul e verbul, Antologie de autor, Prefațǎ de Gh. Grigurcu, Cluj-Napoca, Editura Casa Cǎrții de Științǎ, 2009.

Pȃnǎ cȃnd nu am primit pe adresa Concursului Nora Iuga volumul Polenul e verbul, numele Marthei Izsák ȋmi era necunoscut. Am descoperit cu bucurie o antologie care mi-a permis sǎ observ evoluția acestei poete despre care criticul Gheorghe Grigurcu afirma cǎ propune o descindere ȋn lumea familiarǎ, a lucrurilor cotidiene, a peisajelor curente.

Poeziile scrise ȋn perioada 1979-1989 stau sub semnul unor simboluri și teme clasice: ochiul, destinul, timpul. Afirmȃnd cǎ viața mea a crescut / ca floarea de colț ȋn deșert / ca zumzetul viespilor / ȋn cǎpița galbenǎ / ridicatǎ pȃnǎ la cer / un Babel al ȋnchipuirii / un pod majestuos / peste apa stǎtutǎ a strǎzii / o barierǎ / ȋn calea fluturilor de noapte, Martha Izsák simte chemarea muzei poeziei creȃnd atmosfera unui festin la care se adunǎ lume dornicǎ sǎ se afirme. Ȋnsǎ toți acești poeți neputincioși / cǎutȃndu-și drumurile / ȋn sclipirea spadei cavalerului / ascuns ȋn palatul amurgului / ȋn patul de trestie mirositoare ajung sǎ descopere cǎ doar și-au ȋncercat inutil norocul.

Autoarea percepe nostalgic atmosfera din legendele nordice. Odin, simbol al ȋnțelepciunii, stǎ alǎturi de strǎbunica autoarei la poarta infinitului, iar trecutul este vǎzut prin perspectiva celor plecați demult, care-și așteaptǎ urmașii. Copilǎria ei stǎ sub semnul muzicii: ȋntotdeauna ȋn spatele scenei / stam și-l ascultam pe Chopin. Inițierea ȋn tainele muzicii se datoreazǎ tatǎlui, admirator al lui Strauss fiul și iubitor de canțonete. Ȋn aceastǎ atmosferǎ romanticǎ, autoarea și-a desǎvȃrșit formarea. Existența ei stǎ sub semnul unor ȋncercǎri, uneori zadarnice, de a visa și de a strȃnge amintiri: visȃnd un vis / cu flori de pǎpǎdie deasupra zidurilor / voiam sǎ strȃng amintiri și n-am reușit / sǎ strȃng decȃt țǎrȃnǎ peste țǎrȃnǎ.

Partea a doua din antologie reunește poezii datate din perioada 1991-1992. Poeta crede cǎ inspirația e de naturǎ divinǎ și creeazǎ pasaje bucolice: polenul e verbul / din care-a coborȃt / voința divinǎ / punctul ȋncrucișǎrilor noastre / tumultul tunelurilor pestilențiale / ale erorii / sensul melodiei care se zbate ȋntre muguri / și genele tale scǎldȃnd opalul privii. Se regǎsesc ȋn textele poetice aceleași imagini din perioada anterioarǎ: cavalerii speranței rǎtǎcind la poarta infernului sau plȃnsul florii scuturate. Mǎrturisind cǎ degeaba ȋncercǎm sǎ scriem o altǎ poveste / decȃt cea cǎzutǎ cu ultima frunzǎ / cu ultima cǎrǎmidǎ așezatǎ / deasupra respirației, Martha Izsák privește neputincioasǎ spectacolul agonizant al unei bǎtrȃne care cautǎ sǎ ia o gurǎ de aer.

Ȋncepȃnd din 1996, autoarea este atrasǎ de alte subiecte și se simte ȋn discursul liric tentația de a experimenta imagini noi. Mǎrturisind cǎ a crezut ȋntr-o utopie, Martha Izsák ȋși ia adio de la acest univers și se orienteazǎ spre tentația de a-și defini relația cu divinitatea. Tema nu e nouǎ, ȋnsǎ cititorul poate observa cǎ discursul liric are aceeași notǎ rebelǎ din poezia arghezianǎ: vezi Doamne trenul cu care / trebuia sǎ vii / a ȋntȃrziat / dar eu continui sǎ cred / cǎ frunza n-a apǎrut / la ȋntȃmplare / vezi eu sunt singur / și te aștept mereu / prin piețe mǎrunte / și aiureli diafane. Surpriza vine la finalul poeziei. Autoarea mǎrturisește cǎ-l așteaptǎ pe Dumnezeu ȋntr-o garǎ, un spațiu deschis și destinat unor cǎlǎtorii pentru care ea se simte pregǎtitǎ. Se poate descifra aici o așteptare lipsitǎ de speranțǎ și dublatǎ de tentația unei noi aventuri ȋn cazul ȋn care Dumnezeu nu vine la ȋntȃlnirea cu ea. Ȋn Cogito, ergo sum, Martha Izsák mȃnuiește cu abilitate rationamente logice: mǎ ȋndoiesc deci cuget / cuget deci exist / numai cǎ ȋndoiala nu duce / la nimic bun.

Din 1999, apare ȋn lirica Marthei Izsák preocuparea de a ȋnfrunta timpul: de ce nu vrei sǎ ne ȋncrustǎm / ȋn pietre / clipele ce-au fost / și cele puține / ce-or sǎ mai fie / și de ce sǎ nu imortalizǎm / pǎcatul și iubirea / și nimicurile pe care le-am urlat / la megafoane. Alte preferințe ale autoarei de a se autodefini, de a pǎtrunde dincolo de genezǎ, de a se circumscrie metafizicului, de a cǎuta realitǎți spirituale sau psihologice amintesc de poezia expresionistǎ.

Poeziile de dupǎ anul 2000 ilustreazǎ aceeași preocupare a Marthei Izsák pentru teme și motive cum ar fi: condiția poetului, somnul, visul, dorința de a se autodefini. Discursul liric se circumscrie aceleiași tendințe meditative, care sugereazǎ cǎ autoarea pǎstreazǎ destule resurse pentru a-și surprinde cititorii.

Articolul a aparut in revista Plumb, aprilie 2010

21 Aprilie 2010

An Education

Filed under: Filme — Gabriela Girmacea @ 17:36

Educatia este una din temele pe care le-a avut in vedere jurnalista Lynn Barber cand a scris romanul care a fost ecranizat de Lone Scherfig. Filmul a fost nominalizat la Oscar in 2010 si a luat un premiu BAFTA pentru cel mai bun rol feminin, Carey Mulligan.

Actiunea filmului are loc in Anglia, in 1961. O familie de conditie modesta isi creste fiica sever pentru a fi admisa la Oxford. Planurile lor se schimba odata cu aparitia unui baiat in viata fiicei lor, Jenny. Tanarul, interpretat de Peter Sarsgaard, este fascinat de Jenny si o rasfata cu multe atentii, ba chiar se preocupa sa-i implineasca toate visele. Vazandu-se cu un potential ginere care i-ar putea purta de grija fiicei, parintii renunta la visul lor de a-si vedea fata studenta la Oxford si chiar la … educatie. Jenny incepe sa simta ca sistemul educational este prea rigid, ca n-o lasa sa-si implineasca visele si renunta la studii pentru a se marita cu omul iubit. Insa ea nu stie un lucru. Jake este insurat, iar relatia lor se destrama cu multa durere. Jake nu era la prima aventura de acest gen. Jenny se reorienteaza spre studiu si constientizeaza ca o cariera i-ar aduce un statut respectat. Intra la facultate si se pare ca sansa i se arata din nou.

An Education este un film pentru intreaga familie, cu multe aspecte la care ar trebui sa meditam. Tentatiile vietii sunt multe si pot insela pe oricine la orice varsta. Important e sa ne pastram valorile in care credem.

16 Aprilie 2010

Despre tinerete si … casatorie

Filed under: Filme — Gabriela Girmacea @ 19:36

Sursele de inspiratie ale filmelor pot fi multe. Unii regizori pleaca de la scenarii dupa carti celebre, altii analizeaza cazuri care au facut inconjurul lumii etc. Rob Reiner a facut o comedie romantica in 1989 cu Billy Cristal si Meg Ryan, care are ca sursa de inspiratie unele emisiuni scurte pe Discovery in care apar mai multe cupluri de batranei vorbind despre imprejurarile in care s-au cunoscut. Povestile lor sun nostime, insa cel mai sensibil aspect este ca cei doi inca se iubesc dupa foarte multi ani de casnicie.

Harry si Sally s-au cunoscut intamplator dupa terminarea facultatii. Au ajuns la New York pentru a se implini profesional si se revad de cateva ori intamplator dupa mai multi ani. Harry crede ca un barbat nu poate fi prieten cu o femeie, deoarece aceasta relatie duce neaparat la sex. Experientele prin care trec vor contribui la maturizarea lor. Abia dupa 12 ani de la prima intalnire isi vor acorda unul altuia sansa de a se apropia pentru ca iubirea lor sa devina cu timpul o poveste. Cei doi se tem de viata in cuplu, nu vor sa esueze, insa doresc sa fie siguri de sentimentele lor. Filmul este o poveste relaxanta despre sentimente, iubire si prietenie.

13 Aprilie 2010

Expresii latinesti

Filed under: Limba romana — Gabriela Girmacea @ 17:11

Azi voi insista asupra unor expresii latinesti la propunerea unor apropiati, care, surprinsi de faptul ca se studiaza din ce in ce mai putin limba latina, mi-au cerut sa includ pe blog o discutie de acest gen, care ar putea sa aduca celor interesati o perspectiva corecta asupra unor principii mai vechi.

Ab initio – de la inceput;

Acta, non verba – fapte, nu vorbe (Intelesul este ca faptele sunt mai convigatoare decat vorbele.);

Ad-interim – provizoriu, pentru o anumita perioada de timp;

Ad rem – la obiect, precis;

Amor leges ignorat – dragostea ignora legile;

A posteriori – din ceea ce urmeaza, bazat pe experienta. (Expresia se foloseste pentru a desemna cunoasterea bazata pe experienta senzoriala.)

A priori – din cele dinainte, din ceea ce precede. (Expresia este folosita pentru a desemna cunoasterea care precede experienta senzoriala si este independenta de ea.)

Ars longa, vita brevis (Hipocrat) – arta e lunga, viata e scurta.

Bona fide – de buna credinta;

Carpe diem (Horatiu) – bucura-te de ziua de azi, traieste clipa;

De iure – de drept. (Situatia de iure este cea prevazuta de lege);

Dum spiro, spero – cat respir, sper;

Est modus in rebus (Horatiu) – este o masura in toare lucrurile;

Ex aequo – la egalitate;

Festina lente! (Suetoniu) – grabeste-te incet!

Fortuna caeca est (Cicero) – norocul este orb;

Grosso modo – in linii mari, fara a intra in detalii;

In vino veritas – in vin e adevarul. Cugetarea spune ca la bautura omul spune adevarul;

Ipso facto – prin insusi acest fapt, in virtutea faptului insusi;

Manu propria – cu propria mana;

Mea culpa  – e vina mea. Prin aceasta formula se recunoaste o greseala si se cere iertare pentru aceasta.

11 Aprilie 2010

Inglourious Basterds

Filed under: Filme — Gabriela Girmacea @ 10:03

Quentin Tarantino si-a surprins admiratorii cu o poveste originala despre Al Doilea Razboi Mondial. Si-a ales o distributie deosebita (Brad Pitt, Melanie Laurent, Diane Kruger, Christoph Waltz) si a creat un film de actiune care pune in valoare talentul actorilor. Insa povestea ar fo fost foarte bine sa se petrecut asa. Documentele secrete arata azi ca au existat tentative de anihilare a lui Hitler, insa niciuna nu a avut sorti de izbanda.

Shosanna Dreyfus este singura supravietuitoare a unei familii de evrei decimata de nazisti. Ajunge la Paris, isi schimba identitatea si devine proprietara unui cinematograf. S-ar parea ca totul a functionat bine pana intr-o zi cand un soldat german, care cocheteaza cu ideea de vedeta, vrea sa-si lanseze filmul in cinematograful Shosannei si in preajma ei apare nimeni altul decat ucigasul familiei sale interpretat de Christopher Waltz, care a luat premiul Oscar pentru rol secundar.

Filmul nu a reusit sa convinga juriul pentru a lua premiul Oscar din cauza unei rasturnari de situatie din final. Temutul „vanator de evrei” isi negociaza predarea si nu impiedica atentatul impotriva lui Hitler. In acest punct, povestea nu mai este credibila. In rest, filmul este captivant, are suspans, actorii joaca foarte bine, vorbesc multe limbi straine, stiu sa gestioneze situatiile conflictuale. Il recomand.

7 Aprilie 2010

It’s complicated

Filed under: Filme — Gabriela Girmacea @ 17:36

Da, asa e. Uneori, tot ceea ce ni se intampla este complicat. Ne-o spune si regizoarea Nancy Meyers in filmul nominalizat anul acesta la Oscar: It’s complicated. Filmul este o comedie romantica pe tema relatiilor de cuplu. Jeane (Meryl Streep) a fost casatorita cu Jake (Alec Baldwin) si incearca sa faca fata noului statut de femeie divortata. Jake si-a refacut viata alaturi de o femeie mult mai tanara, care si-a dorit un statut social solid si care, pentru a si-l consolida, vrea un copil. Mirajul casatoriei trece repede si Jake incepe sa se simta neputincios in a se adapta alaturi de noua sotie. Jeane si Jake se revad la festivitatea de absolvire a fiului cel mic si intre ei incepe o noua idila, insa cei doi isi dau seama ca relatia lor s-a consumat si e imposibil sa o ia de la capat. Ba mai mult, copiii nu sunt de acord ca parintii lor sa-si reia viata impreuna, motivul fiind faptul ca acestia nu sunt pregatiti pentru asta si abia si-au revenit dupa consilierea suferita in urma divortului.

Filmul ne spune ca e complicat sa restabilesti o relatie si, chiar daca intentia e buna, rezultatul nu este cel asteptat. Interpretarea este de exceptie. Adultii traiesc o criza a varstei cand trebuie sa-si adapteze stilul de viata fara copii, care incerca la randul lor sa-si croiasca un destin. Mesajul este transmis simplu, iar filmul iti da posibilitatea de a medita la rapiditatea schimbarii sentimentelor.

5 Aprilie 2010

Comedie romantica

Filed under: Filme — Gabriela Girmacea @ 20:31

The wedding date este titlul unei comedii romantice realizata in 2005 de regizoarea Clare Kilner avand in distributie pe Debra Messing si pe Dermot Mulroney. Tema filmului a mai fost abordata de cineasti. Kate Ellis (Debra Messing) locuieste la New York si se intoarce acasa, la Londra, pentru a asista la nunta surorii sale. Apropiata intrevedere cu membrii familiei este traita febril, deoarece cavalerul de onoare este fostul iubit al lui Kate. Aceasta nu vrea sa vina neinsotita la eveniment si angajeaza un barbat de companie, pe Nick. Acesta are toate atuurile junelui-prim si este abil in rezolvarea situatiilor critice. Ambele personaje sunt intr-un moment al vietii cand isi doresc o relatie stabila si isi acorda sansa de a se apropia.

Filmul este o pledoarie pentru iubire,iertare, intelegerea celui de langa tine si … toleranta. Cele doua surori descopera ca pot avea incredere una in cealalta, iar familia este una dintre valorile la care ar trebui sa tinem cel mai mult.

3 Aprilie 2010

Tot despre „Primavara poetilor”

Filed under: Evenimente — Gabriela Girmacea @ 20:16

Festivalul Primǎvara poeților a devenit o provocare pentru organizatorii lui. La fel ca ȋn anii precedenți, aceastǎ ediție a fost organizatǎ pe mai multe momente, care au urmǎrit apropierea publicului tȃnǎr de poezie, de artǎ și de viața literarǎ ȋn general.

Invitații din acest an au fost: Carmen Mihalache de la revista Ateneu, Moni Stǎnilǎ, George Chiriac, Alexandru Potcoavǎ, Mihai Vakulovski. Aceștia au citit din creația proprie pentru prima datǎ la Onești și au prezentat publicului douǎ volume de poezie (postoi parovoz. confesiunile dogmatistei de Moni Stǎnilǎ și ieudul fǎrǎ ieșire de Ioan S. Pop) și trei cd-uri semnate de V. Leac, Doina Ioanid și T. S. Khasis apǎrute la Editura ninpress/charmides, ȋn colecția PDF-ist, ȋn cadrul proiectului Literaturǎ romȃnǎ scrie pe mine.

Discuțiile purtate cu privire la noua literaturǎ au relevat imposibilitatea poeziei de a se mai ȋntoarce la forma clasicǎ (Poți sǎ scrii ȋn versuri cu rimǎ numai ȋntr-un stil ironic sau parodic – a afirmat Mihai Vakulovski) sau de a ȋncadra scriitorii contemporani ȋn canoanele stricte ale manualelor școlare. Mǎrturisind cǎ modelele literare existǎ, Moni Stǎnilǎ a afirmat cǎ acestea se pot identifica ȋn noua literaturǎ doar prin trimiteri livrești, nu ca formǎ sau ca modalitate de abordare a temei.

O ȋntrebare venitǎ din partea publicului a fost: cu ce curent literar suntem contemporani? Rǎspunsul: fracturismul. Acesta a fost teoretizat de Marius Ianus și de Dumitru Crudu, iar numele lui provine de la o ȋntȃmplare destul de neplǎcutǎ trǎitǎ de cei doi pe stradǎ, ȋn 1998, cȃnd au fost bǎtuți. Așadar, numele curentului ar sugera o rupturǎ definitivǎ a poeziei noi cu trecutul din toate punctele de vedere (formǎ, teme, stil etc.).

Blog la WordPress.com.