Gabriela Girmacea

16 Februarie 2010

Sorin Basangeac

Filed under: Literatura — Gabriela Girmacea @ 21:21

Este cunoscut cǎ opera poeticǎ impune un mod special de comprehensiune dat de faptul cǎ versul presupune o modelare a textului care ține cont de forma sonorǎ. Sorin Basangeac ȋi propune cititorului ȋn volumul Paparazzo ȋn marile orașe, apǎrut la Editura Pastel, un discurs liric subordonat unui principiu pe care l-au valorificat pȃnǎ acum dramaturgii ce-și gȃndesc piesele cu scopul de a fi reprezentate pe scenǎ. Ion Topolog Popescu, prefațatorul volumului, oferǎ cheia receptǎrii mesajului poetic: ipostaza actorului care ȋși joacǎ piesa pe scenǎ, ȋn fața unui public care se amuzǎ copios și anticipeazǎ reacția cititorului: se desfatǎ ȋn universul umoristic, comic, satiric pe care-l creeazǎ autorul.

Prima poezie a volumului contureazǎ atitudinea autorului ȋn fața a ceea ce se ȋntȃmplǎ ȋn jurul sǎu. Mi-e scȃrbǎ, spune Sorin Basangeac și enumerǎ o serie de tipuri umane, pe care le va portretiza ȋn volum, ȋn ipostaza de spectator atent al lumii contemporane, ȋn care identificǎ o rǎsturnare a valorilor tradiționale: Dacǎ viața-i ca o pradǎ, / dǎ-mi cea mai temutǎ spadǎ, / la scȃnteia ei sǎ cadǎ / toți dușmanii puși pe sfadǎ / și-aliații de fațadǎ / al cǎror surȃs e-o nadǎ, / iar vitejia, bravadǎ. La prima impresie, textul poetic pare alcǎtuit din secvențe oarecum independente, care urmeazǎ logica limbii, ȋnsǎ autorul nu le limiteazǎ la asta, ci observǎ atent, ȋntr-un registru sarcastic și ironic, noile tipuri umane care ȋncearcǎ sǎ se afirme ȋn societatea contemporanǎ.

Ȋn poezia Bașcani și slugi, Sorin Basangeac construiește un discurs antitetic ȋntr-o ordine enunțiativǎ pentru a configura discrepanța dintre cele douǎ lumi: Ei, țol Armani, / tu, shirt și blugi / rupți pe rotule / de-atȃtea rugi. / Tu, doar carasul, / iar ei, pǎstrugi / ȋn vin de Tokay; / tu deștul sugi / și-afuriseni, scrȃșnind, ȋndrugi. Constituit ca un act de enunțare, discursul nu urmǎrește emoții intense și profunde, ci o reacție de solidaritate ȋntre poet și cititor ȋn fața parvenitismului, a demagogiei politice, a falselor valori. Ȋn ipostaza de poet al cetǎții, Sorin Basangeac ȋnregistreazǎ degradarea acesteia ȋntr-un limbaj asertiv, care circumscrie realitatea ȋntr-un discurs referențial: Precum o mascǎ asudatǎ / sau o cǎrare desfundatǎ / ȋn ploaia rece, sacadatǎ, / sub tencuiala expandatǎ, / cetatea e azi erodatǎ, / iar liniștea nu-i precedatǎ / de tropote, ca altǎdatǎ.

Demagogul politic, parvenitul, snobul etc. sunt cȃteva dintre tipurile umane pe care Sorin Basangeac le contureazǎ cu sarcasm. Discursul sǎu nu mai este rezultatul unei experiențe interioare, ci transcrie o realitate care-l dezgustǎ: Marele șef, / din altǎ plǎmǎdealǎ …/ Domnia lui / e doar maimuțǎrealǎ, / pom gǎunos, / dar țanțoș sub betealǎ, / un jeg sub spray, / sub fard și sub scrobealǎ, / nerușinat / și fǎrǎ de ferealǎ, / pus pe luat / numai pe jecmǎnealǎ, / plin de tupeu, / lipsit de ȋndrǎznealǎ, / fǎrǎ rezon, / cu fraze la pleznealǎ, / etern delir / ȋntr-o boscorodealǎ / ce pentru proști / e drog și aiurealǎ.

Ȋn poezia Altǎ lume, altǎ sagǎ, poetul constatǎ amar cǎ se perpetueazǎ unele obiceiuri. S-a schimbat doar limbajul: Ǎl bǎtrȃn cȃnd era agǎ, / nu se bea pepsi, ci bragǎ, / zǎibǎrel cu damf de fragǎ. / Se lua peșcheș, nu șpagǎ / pe un card, ci ȋn desagǎ, / fǎrǎ spaime cǎ te leagǎ / ori prostimea te reneagǎ / clǎmpǎnind pe o stǎnoagǎ. Concluzia e cǎ istoria se repetǎ cu alte personaje: Alte vremuri, altǎ sagǎ, / cine s-o mai ȋnțeleagǎ, / azi, cȃnd, cicǎ, nu-i de șagǎ, / nu-i tocmire omoloagǎ?!

Poetul nu se mulțumește sǎ priveascǎ doar spectacolul oferit de stradǎ sau de televiziune, ci observǎ ȋn același registru ironic comportamentul bișnițarilor pe plajǎ, care profitǎ de naivitatea omului: Mǎ doare-n cot, la propriu, / dar nu vreau frecții cu carmol / și nici alt leac ce pute, / ȋmpachetarea ȋn nǎmol / extras din Marea Moartǎ / și-adus de un hagiu ȋn ol / sau pus ȋn pungi de plastic de-un ȋntreprinzǎtor nasol, / care, dupǎ ureche, / diez transformǎ ȋn bemol / cȃnd urlǎ-n portavoce / cǎ-i garantat de Techirghiol, / și face de-o cinzeacǎ, / dar, ca sǎ nu ȋl vezi matol, / ȋți mai propune-o dozǎ, / sǎ ȋi ajungǎ de potol.

Situația politicǎ, care amintește de atmosfera din fabula Boul și vițelul de Grigore Alexandrescu, este privitǎ cu sarcasm prin invocarea spiritului justițiar: Vino, Țepeș sau Dracula, / sǎ-i ȋnfigi ȋntr-un arac / și pe Bush, ce ne asmute / sǎ dǎm iama ȋn Irak, / și pe cel ce alta spune, / dar ȋn sine-i tot un drac, / prezidentul Jaques Chirac, / care, aprig la mȃnie, / se ȋncinge ca un rac, / mȃrȃie și face spume / printre colți, precum un brac, / pentru cǎ-și dǎ cu pǎrerea / verișorul mai sǎrac, / rudǎ-ntru latinitate, / ȋnsǎ și cu sȃnge trac! Pentru schimbarea situației actuale, poetul crede e nevoie de mai multe, ȋnsǎ nu le numește lǎsȃndu-l pe cititor sǎ mediteze: Ȋnsǎ, oriunde, iarba rea nu piere / peste eroii cu banduliere / și nu-s de-ajuns har și inițiere / ȋn amfiteatre și ateliere …

Articol publicat in revista Ateneu, ianuarie 2010.

11 Februarie 2010

Printesa si broscoiul

Filed under: Filme — Gabriela Girmacea @ 18:35

Ultima productie de desene animate a Studiourilor Walt Disney, Printesa si broscoiul, in regia lui John Musker si Ron Clements, are toate ingredientele unui succes: romantism, muzica, iubire. Realizatorii filmului raman fideli unor principii si unor valori, pe care filmul le transmite spectatorilor ignorand tendintele excesiv tehnice care invadasera si desenul animat.

Povestea este simpla si construita pe principiul confruntarii dintre bine si rau. Tiana viseaza sa-si deschida un restaurant si sa intalneasca persoana iubita, iar prietena ei aspira sa se marite cu un print. Nu conteaza de unde, print sa fie, adica sa aiba blazon. De altfel, toate personajele din film au cate un vis in care cred si spera sa li se implineasca. Firul povestii este inspirat ilustrat muzical. Printesa si broscoiul este un film de casa pe care poate sa-l urmareasca impreuna intreaga familie.

10 Februarie 2010

Iluzionistul

Filed under: Filme — Gabriela Girmacea @ 16:29

Filmul lui Neil Burger, Ilizionistul, realizat in 2006, are in distributie pe: Edward Norton, Paul Giamatti, Jessica Biel. Ideea pe care este realizat filmul este generoasa – iubirea. Pentru a trece de prejudecati si a fi cu femeia iubita, fiul unui tamplar de la curtea ducelui Von Taschen pleaca in China pentru a-si desavarsi formarea in arta magiei si se intoarce cu o noua identitate. Acum se numeste Eisenheim si este celebru. De faima sa se indoieste printul Leopold, care il invita la curte pentru reprezentatii cu gandul de a-l demasca drept impostor.

Inspectorul-sef Uhl este si el atras de magie si incearca sa-si explice multe din trucurile iluzionistului interpretat exceptional de Edward Norton. Cel mai mult il atrage numarul cu portocalul, insa va ajunge in posesia secretului dupa ce va descoperi ca a fost manipulat de iluzionist si de ducesa. Este un film atractiv, de atmosfera, de vazut impreuna cu familia, o posibilitate de a medita la disponibilitatile sufletesti care exista in oricare dintre noi cand dorim sa fim cu persoana iubita.

Blog la WordPress.com.