Anul acesta mi-am propus sa vad cat mai multe transmisiuni in direct de la olimpiada in ciuda decalajului orar. De o saptamana ma trezesc in fiecare dimineata la ora 4 sa vad probele de inot.
La Atena l-am indragit pe Michael Phelps si i-am urmarit de ceva timp cariera. Declaratia lui ca vrea sa depaseasca numarul de medalii de aur obtinute de un sportiv la olimpiada mi-a starnit interesul si am urmarit fiecare proba cu emotie.
Toti inotatorii care au participat la olimpiada au fost in forma. Recordurile au cazut inca din calificari. M-a impresionat stafeta americana de 4 x 100 liber, unde toate cele 8 echipe finaliste au inotat sub recordul mondial, au sperat la o medalie, dar doar 3 le-au obtinut. Este impresionant efortul lor. Vroiam sa reuseasca Michael Phelps sa-si atinga obiectivul propus.
Azi s-a intamplat minunea. A obtinut 8 medalii de aur. Am fost impresionata mai ales la final cand i-am vazut familia. Mama sa a participat la fiecare proba si a trait niste emotii foarte mari. In acel
moment mi-am dorit doar sa fiu sanatoasa si sa pot fi alaturi de fiica mea la fiecare eveniment din viata ei, sa ne bucuram impreuna. Multi inotatori americani erau la olimpiada cu familiile lor. Prezenta acestora a fost stimulativa pentru marea performanta.
Daca ma gandesc la copiii care raman singuri, deoarece parintii lor nu reusesc sa gaseasca solutii existentiale pentru a le fi alaturi, imi dau seama ca se creeaza un blocaj psihic si o bariera in comunicare care isi pun amprenta asupra dezvoltarii personalitatii individului. Michael Phelps a reusit sa ma uimeasca prin talent, tenacitate, spirit de echipa, solidaritate si (de ce nu?) modestie. E o mare calitate a persoanei care ajunge la o asemenea performanta. Admiratia mea pentru el este neconditionata.