Filmele romanesti au fost adesea uitate de public, insa melodiile au ramas mai mult timp in memoria noastra. Este cazul coloanei sonore a filmului Fata morgana. Nu am mai auzit de multa vreme melodia la radio, desi in perioada de dinainte de ‘89 era difuzata frecvent. Nu mai tineam minte filmul, dar cautand pe internet cate ceva am dat de el si l-am revazut. Mi-a facut placere sa-l revad pe Dinu Manolache, care s-a stins repede nelasandu-ne o filmografie bogata. Regizorul filmului a reusit sa redea atmosfera din unitatile militare inainte de ‘89, acea atitudine aroganta a gradatilor in fata subalternilor care nu au fost obisnuiti cu viata cazona. Apare si un locotenent stilat, care stapaneste mijloacele psihologice de a-l struni si de a-l ajuta sa se maturizeze pe tanarul Alexiu. Filmul este o poveste frumoasa despre iubire, despre cautarea sinelui, despre aspiratii si impliniri.
Asfalt tango
Filmul lui Nae Caranfil, Asfalt tango, a adus in cinematografia romaneasca o problema vietii cotidiene, care s-a generalizat – traficul de fiinte umane. Se pare ca viata tihnita cu un castig modest nu-i mai multumeste pe romani si se entuziasmeaza sa mearga in Occident in speranta unui nivel de trai mai bun. Pe langa aceasta tema, regizorul mai aduce in atentia publicului coruptia si fragilitatea sistemului legislativ de la noi. Filmul ar putea fi un pretext pentru o lectie de dirigentie sau pentru o discutie cu cei de langa noi, care nu se mai gandesc la consecinte inainte de a lua o decizie si se lasa amagiti de prosperitatea afisata de semenii nostri.
“Cuibul de viespi”
Acesta este titlul unei ecranizari a comediei “Gaitele” de Al. Kiritescu. Scenariul si regia sunt semnate de Horea Popescu. Filmul are o distributie de zile mari: Tamara Buciuceanu-Botez, Gheorghe Dinica, Ovidiu-Iuliu Moldovan, Maria Ploae, Marin Moraru, Coca Andronescu, Mircea Albulescu, Ileana Stana-Ionescu etc. Mi-a placut ca regizorul reuseste sa redea atmosfera epocii si sa surprinda superficialitatea si mercantilismul noii paturi sociale de imbogatiti, lipsa unor sentimente umane firesti in cadrul familiei Duduleanu, ipocrizia. Jocul actorilor este impecabil si se poate vedea ca fiecare si-a inteles personajul. Un film de succes.
Filmul romanesc
E vacanta si mi-am propus sa vad filme romanesti. Imi amintesc de faptul ca in copilarie vedeam multe reclame cu filme romanesti si ca erau mai multe case de productie care se aflau in competitie. Azi m-am gandit sa redescopar o parte a cinematografiei romanesti si sa incerc sa inteleg ce-i lipseste filmului romanesc de a stat mult timp in umbra celui din occident. Am vizionat trei filme: Adela, Mofturi, Stefan Luchian.
Primul este o ecranizare dupa romanul lui Garabet Ibraileanu. As putea spune ca s-ar incadra in categoria filmelor de epoca. Este bine gandit, frumos jucat, decorurile corespund perioadei, insa m-a deranjat foarte mult coloana sonora. Desi au fost alese fragmente din muzica simfonica, coloana sonora era foarte stridenta. Ii lipsea discretia, forta de sugestie si, chiar nu gresesc daca spun, mi s-a parut ca intentia a fost de a se subtitui mesajului pe care ar trebui sa-l exprime imaginea.
Al doilea film a fost opera lui Jean Georgescu. Cinefililor le este cunoscut acest nume. Regizorul a incercat si a reusit o reinterpretare subtila a momentelor si schitelor lui Ion Luca Caragiale cunoscuta fiind posibilitatea de a le ecraniza, forta de sugestie a mesajului, repetabilitatea unor situatii, caracterul comic, forta moralizatoare a acestora. N-am vazut niciodata un film semnat de Jean Georgescu a carui realizare sa stea sub semnul intrebarii. Regret ca generatiile mai tinere nu cunosc activitatea acestui regizor si ca in lumea filmului romanesc nu se depun mai multe eforturi de recuperare a acestei opere.
Despre filmul Stefan Luchian pot spune ca a incercat si acesta sa surprinda atmosfera epocii in care a creat pictorul, actorii stapanesc foarte bine rolurile, insa sunetul este cel care deranjeaza foarte tare. N-am inteles de ce in filmul romanesc trebuie sa existe sunete stridente care sa creeze un disconfort spectatorului in vizionare.
Ma uit pe Hallmark si imi place sa aud cum profesionistii din spatele ecranului povestesc despre ceea ce presupune activitatea lor legata de calitatea sunetului si a imaginilor. Descopar ca munca lor se face cu pasiune si tehnologie inalta. Cred ca filmului romanesc nu-i lipsesc actorii, regizorii, scenaristii, ci specialistii care sa-i confere acea aura care sa-l atraga pe cinefil sa-si doreasca sa-l vizioneze cu placere.
Desenul animat
Bolt este numele celei mai noi productii a studiourilor Walt Disney nominalizata la premiile Oscar. Filmul este un avertisment pentru parinti cu privire la agresivitatea programelor televizate, care afecteaza, fara sa ne dam seama, inocenta copiilor. Exista o tendinta generala a societatii contemporane de a se preocupa exclusiv de aparente si de a inlocui valorile cu nonvalori. Filmul subliniaza preocuparea celor care lucreaza in televiziuni exclusiv pentru rating si adrenalina. Putine programe se adreseaza afectivitatii. Sunt promovate persoane care devin peste noapte vedete si care nu-si dau bine seama ce se intampla cu ele. La asta face referire filmul. Trebuie sa ne intoarcem spre lucrurile simple si sa reinvatam sa ne bucuram de ele. Bolt este o invitatie adresata tuturor cu scopul de a ne descoperi sensibilitatea, actiunea fata de semeni, firescul vietii.
Mogambo
Filmat in 1953, in Kenya si Tanzania, Mogambo are o distributie prestigioasa: Clark Gable, Ava Gardner, Grace Kelly. Regizorul John Ford a reusit sa spuna o poveste despre iubire, datorie, pasiune intr-un decor exotic. Mi-a placut vestimentatia luxoasa a personajelor feminine, care vor sa-si dovedeasca un standard de viata intr-un loc departe de lumea civilizata. Am meditat din nou la idealul de frumusete masculina sau feminina promovat de Hollywood acum mai bine de 50 de ani. Donald intruchipeaza imaginea unui barbat fragil, dar plin de pasiunea cercetarii primatelor si traieste intr-o iluzie. Sotia sa, Linda, isi da seama ca isi doreste un alt rol in viata unui barbat si se simte atrasa de Victor, un solitar preocupat doar de castiguri financiare, insa fara sa se dezumanizeze. Victor nu-si da seama ca timpul trece pe langa el, iar imaginea celor doua femei, Linda si Kelly, trezeste instinctele masculine aparent bine ascunse. Va renunta la atractia pe care o simte pentru Linda si o va prefera pe Kelly, care e mai atrasa de a-i impartasi stilul de viata. Mogambo e un film pentru un spectator pasionat sa descopere peisaje minunate, dar si cu disponibilitatea de a analiza reactii sufletesti.
Cum sa te mariti cu un milionar
Regizorul roman Jean Negulescu a realizat in 1953 filmul Cum sa te mariti cu un milionar al carui titlu seamana cu o reteta, pe care, daca o urmezi, poti avea succes. In distributia filmului: Marilyn Monroe, Lauren Bacall, Betty Grable. Trei tinere se muta intr-un imobil central cu scopul de a atrage partide avantajoase. Fiecare incearca sa gaseasca barbatul potrivit fortand realitatea, insa destinul le-a rezervat mai multe surprize, iar fetele invata sa-si accepte soarta.
Cum sa te mariti cu un milionar este o comedie usoara, relaxanta dupa o zi grea, care ilustreaza o veche tendinta a Hollywoodului de a aduce in fata publicului vestimentatii deosebite, decoruri cu gust, maniere elegante. Pe internet apare informatia ca filmul ar fi o comedie romantica nerecomandata tinerilor sub 16 ani. Afirmatia este exagerata. Nu e nimic obscen in acest film. Ba chiar poate fi vazut impreuna cu toata familia.
Felicitare de Craciun
Postul Hallmark si-a obisnuit telespectatorii cu filme care isi propun sa sensibilizeze sufletul sau sa analizeze un sentiment. Azi am vazut filmul Felicitare de Craciun, o poveste despre valori in care cred: familie, prieteni, iubire, sinceritate. Povestea pare simpla, insa noi, oamenii, nu suntem intotdeauna pregatiti sa primim noul in viata noastra.
Sergentul Cody Cullen primeste o felicitare de la o tanara, care raspunde unei solicitari a bisericii de a alina suferintele soldatilor aflati pe front si scrie un mesaj fara convingerea ca va fi luat in seama de cineva. Faith, asa se numeste fata, traieste intr-o comunitate mica, alaturi de parintii ei si crede in familie. Iubeste un baiat care e pasionat de afaceri si nu prea vrea sa se aseze la casa lui, dar Cody vine in oras pentru a o cunoaste pe Faith. Familia fetei il place, il primeste bucuroasa si spera ca intre cei doi se va lega o relatie. Si, pana la urma, cei doi raman impreuna.
Ce place la acest film? Simplu: atmosfera, placerea de a trai clipe unice alaturi de cei pe care ii iubim, sinceritatea sentimentelor si maniera in care tinerii isi descopera iubirea. Este un film pe care il poti vedea in familie.
Hugh Grant
In ultima perioada am vazut mai multe filme in care a jucat Hugh Grant. Cu ceva ani in urma am vazut Sense and sensibility in rolul lui Edward Ferrars si mi-a placut aerul de nesiguranta si stangacie pe care il aborda in relatia cu femeile. A reusit sa redea framantarile de indragostit ale tanarului Edward intr-o epoca in care sentimentele nu se marturiseau direct.
Recent am vizionat mai multe filme pentru a-mi face o parere despre activitatea lui. In Bridget Jones’s Diary il interpreteaza pe Daniel Cleaver, director de editura, caruia rolul de a cuceri femeile pare ca i se potriveste. Seducator, Hugh Grant uzeaza de tot sarmul sau pentru a fi in preajma lui Bridget, care nu este prea instruita si nici educata pentru aparitiile in societate. Aflata intr-o perioada de criza existentiala, ea pare o cucerire usoara pentru Daniel, caruia regizorul i-a rezervat o farsa.
In Love actually, Hugh Grant joaca rolul primului-ministru, care este atras de servitoarea de pe Downing Street. Filmul analizeaza tema iubirii in mai multe case din Anglia, in preajma Craciunului si arata ca aceasta sarbatoare poate fi un prilej pentru a-ti marturisi sentimentele sau pentru a trece peste barierele sociale sau lingvistice.
American Dreamz este filmul turnat in 2006, in care Hugh Grant joaca rolul lui Martin Tweed, realizatorul unui celebru show american. Regizorul i-a incredintat actorului britanic aceeasi misiune de tanar cuceritor. Aceasta este dublata de pasiunea pentru televiziune, iar finalul sugereaza ca ceea ce-l poate invinge nu este dragostea. Pana in 2006, iubirea i-a oferit actorului sansa de a fi junele-prim sigur pe el si capabil sa franga inimi. De data aceasta, personajul descopera la finalul filmului ca viata poate avea momente palpitante. Acestea il acapareaza, el pierde contactul cu realitatea si moare la datorie.
In Music and lyrics, interpreteaza rolul unei foste vedete pop, Alex Fletcher. Este ultimul film al lui Hugh Grant, care mi-a placut pentru atmosfera pe care o reda. Sic transit gloria mundi este ideea pe care s-a realizat filmul.
Hugh Grant este un actor talentat, carismatic, care, desi are o filmografie impresionanta, nu a avut pana acum ocazia de a face roluri de compozitie. Edward Ferrars ramane, in conceptia mea, cel mai bun rol al actorului britanic.
Domnii prefera blondele?
Se pare ca da: domnii preferau blondele mai ales in perioada in care Marilyn Monroe era in voga. Filmul pare construit pe acest cliseu: a demonstra ca blondele, chiar daca reusesc sa atraga atentia mai usor, nu sunt inteligente. Regizorul i-a adaugat lui Marilyn o bruneta isteata, care reuseste sa-si dea seama care sunt adevaratele intentii ale unui detectiv platit pentru a o spiona pe prietena sa. Domnii prefera blondele este un film usor, de vazut impreuna cu familia dupa o zi stresanta.
