Intotdeauna mi-au placut trenurile. M-au fascinat. N-as putea spune de ce sau ce anume ma fascineaza. Poate pentru ca imi place sa calatoresc si primele excursii s-au facut cu trenul. Ar putea fi un raspuns plauzibil.
Cand am avut posibilitatea de a cumpara un trenulet, am facut-o fara ezitare si m-am bucurat la fiecare craciun cand l-am montat sub brad. Am visat la ziua cand imi voi putea monta un trenulet cu traseu complicat pentru a ma bucura de o evadare din cotidian.
N-am stiut ca te poti intoarce in timp printr-un muzeu in care sa reunesti locomotive. S-a intamplat sa descopar asta la Resita, unde autoritatile au decis sa pastreze istoria locului organizand un muzeu in aer liber de locomotive care impresionau calatorii dornici sa-i intalneasca pe cei dragi. Plimbandu-te, ai senzatia sa in fata ta reinvie povesti de odinioara. Daca te gandesti la povestirea lui Sadoveanu intitulata Negustor lipscan si la efortul povestitorului de a descrie trenul sau locomotiva, plimbarea capata un farmec aparte.
