Marguerite Duras

Stavilar la Pacific, carte aparuta in 1950, nominalizata la premiul Goncourt si adaptata pentru micul ecran s-ar fi putut numi In absenta stapanilor. Autoarea franceza si-a plasat eroii pe malul Pacificului, unde se lupta pentru a supravietui. Personajul central, Mama, duce o lupta de Sisif cu mareele. Toata energia ei se consuma in lupta cu natura. Desi este invatatoare si stie sa cante foarte bine la pian, Mama neglijeaza relatiile cu cei doi copii.

Joseph se afla la varsta cand isi descopera sexualitatea si doreste sa se desprinda de autoritatea materna. Faptul se intampla destul de curand. El se indragosteste de o femeie mai mare decat el fascinat fiind de mainile ei. Joseph incearca sa pastreze legatura cu mama sa si-i trimite o scrisoare. Momentul este foarte important in carte pentru ca Mama isi da seama ca fiul ei face grave greseli de ortografie si isi propune sa-l corecteze. Este un episod in care Mama constientizeaza ca a fost infranta in lupta cu natura, dar si in cea cu propria familie.

Suzanne se afla si ea la o varsta critica. Ar dori sa scape de saracie, insa are un vis care nu-i da pace. Vrea sa se marite cu un vanator. Mama si Joseph doresc sa profite de pe urma ei pentru a-si schimba statutul social, iar Suzanne nu riposteaza. Episodul cu diamantul scoate in evidenta ceea ce spuneam mai sus: In absenta stapanilor personajele nu stiu sa-si croiasca un drum in viata, nu au idealuri care sa le insufleteasca existenta, se lasa duse de valuri si asteapta sa vada ceea ce le rezerva viitorul fara curiozitate.

Din nou despre Peter Mayle

Un an in Provence este istoria unui cuplu de britanici, care vine sa-si petreaca vacanta intr-o zona preferata de artisti. Se indragostesc de loc si se gandesc la mutare. Viata intr-un spatiu cultural nou este plina de neprevazut, iar adaptarea la stilul de viata francez nu se face usor. Personajele reusesc sa treaca de asaltul prietenilor, care vin sa-si petreaca vacantele neanuntati, si de ciudateniile ritmului cotidian. Autorul foloseste aceeasi schema epica pe care o regasim in Un an in merde. Umorul fin, usor ironic, e cel care reuseste sa dea savoare cartii.

Howards End

Acesta este titlul unui alt roman celebru scris de E. M. Forster si care a fost ecranizat cu succes. Nu-mi aduc aminte daca filmul a fost nominalizat la Oscar, insa distributia a fost una de exceptie: Anthony Hopkins, Emma Thompson. Filmul mi-a placut pentru atmosfera pe care o reconstituia, pentru costume si jocul actorilor. Acum am citit si cartea cu teama ca voi fi dezamagita, ca nu voi regasi aspectele care mi-au placut in film. N-a fost asa. Am selectat niste pasaje care mi-au placut din carte si sper sa-i incante pe cei care-mi citesc observatiile astfel incat sa caute cartea.

• Cu cat cineva cunoaste mai multi oameni, cu atat ii este mai usor sa-i inlocuiasca.
• Omul care ocupa o pozitie, atunci cand isi cauta alt loc, are mai multe sanse, este intr-o situatie mai avantajoasa decat cel care este somer.
• Mila, daca se poate generaliza, este temeiul femeii. Cand un barbat ne prefera, este din pricina calitatilor noastre superioare si, oricat de tandra este aceasta preferinta, nu indraznim sa ne aratam nedemne de ea, sau ei ne vor inlatura in tacere. Dar mila o stimuleaza pe femeie. Ii scoate la iveala natura cea mai profunda, la bine si la rau.

Clisee

Cartea lui Toby Clements, Codul lui daVino, aminteste inca din titlul ei de Dan Brown. Clements isi propune si reuseste sa copieze schema narativa din Codul lui daVinci, insa de data aceasta personajele nu sunt implicate in cautarea urmasilor lui Isus, ci vor sa detina secretul prin care autorii pot avea succes si pot diferentia publicul cititor. Fiecare personaj implicat in cautarea secretului spera sa scrie cartea cartilor. Evident, romanul Lui Clements este o parodie construita atent pe regulile suspansului tipice romanelor politiste, care se citeste usor si se incadreaza in categoria “Cartea de vacanta”.

Greseli de limba

Din ce in ce mai mult suntem invadati de greselile de limba si, ceea ce e si mai grav, anumite clisee sunt preluate de generatia tanara, acestea fiind consacrate sau impuse in special de televiziune. Observ cu uimire ca unele greseli sunt preluate de traducatori, iar cartile confirma ceea ce televiziunea impune inconstient. Voi incepe sa semnalez cateva greseli si chiar voi scrie televiziunilor cu speranta ca limba romana isi va redobandi identitatea.

• “Eu si cu Andreea vom vorbi despre proba de sarituri de la trambulina.” Este o formula care a fost des folosita de comentatorii sportivi in transmisiunile olimpice. Care e greseala? Simplu. E vorba de subiectul multiplu. Conjunctia coodonatoare copulativa “si” leaga doua subiecte. Corect este: “Eu si Andreea”.
• “Si-a demonstrat propriul lui talent.” O alta constructie unde se foloseste inutil dubla posesie. Corect este: “Si-a demonstrat talentrul.”
• “A urmat apoi o reuniune importanta.” Verbul “a urma” arata o actiune ulterioara, iar adverbul “apoi” nu-si mai are rostul. Constructia este un pleonasm. Corect: “A urmat o reuniune importanta.”
• Sportivii au demonstrat calitati bune.” Un alt pleonasm care zgarie rau urechea. Cuvantul “calitate” este  “un superlativ”.  Lui i se opune  “defect”. Corect este: “Sportivii si-au demonstrat calitatile.” Am auzit si exprimarea “Am calitati bune si rele.” Corect e  “Am calitati si defecte.”

Spiritul francez

Cartea lui Stephen Clarke, Un an in merde, surprinde foarte bine spiritul france al omului de rand. Mi-a placut sa descopar ca modul in care am resimtit atmosfera zilnica din Franta nu a fost o traire singulara sau o inchipuire. Niciodata nu am vazut pe chipul francezilor stresul zilnic si asta mi s-a confirmat si de Clarke. De unde vine acest calm de invidiat? Dintr-o concepti simpla de viata: uneori lucrurile se rezolva de la sine; nu trebuie sa le grabesti solutionarea. Smecherii pot spune altfel si nu gresesc: lasa pe maine ce poti face azi, pentru ca poate nu mai e nevoie. Se poate spune si asa. Oricum, cartea mi-a placut. Autorul englez stie sa surprinda o serie de capcane care il pandesc pe emigrantul care lucreaza intr-o tara straina si care poate fi usor inselat de toti si de toate.

Excursia verii

Pentru vara lui 2008, evenimentul central a fost excursia la Praga. Mi-a placut tot ce am vazut, desi, in primele zile, am avut un disconfort lingvistic. Am fost surprinsa sa constat ca sunt putine persoane tinere la Praga care vorbesc o limba straina, dar am preferat excursiile cu ghid organizate o de firma autorizata si am fost inacantata de tot ce am vazut. Este pentru prima oara cand apelam la o asemenea solutie.

Nu intamplator i se spune Pragai “orasul de aur”. Arhitectura capitalei este deosebita si simpla plimbare pe strazile ei constituie o placere, deoarece vizitatorul are ocazia ca la tot pasul sa descopere altceva. Cehii au o grija deosebita sa restaureze tot: cladiri, obiecte de tot felul, trotuare etc. Serviciul de urbanism isi face datoria mereu si prezenta angajatilor primariei este simtita pretutindeni. Mi-a placut ca nu orice persoana poate sa intervina in schimbarea aspectului cladirii fie ca vorbim de interior sau de exterior. Se constituie o comisie care vine de fiecare data la fata locului si analizeaza solicitarea. Apoi sunt cautate materialele originale si firma specializata sa faca lucrarea. Nimeni nu face nimic de capul lui dupa conceptia ca “se pricepe” sau “iese mai ieftin”. Cehii nu fac rabat de la calitate si sunt foarte mandri de asta atunci cand le arata vizitatorilor ceva.

Un alt lucru care mi-a placut si pe care ar trebui sa-l invatam: planificarea. Cehii sunt cu mult inaintea noastra, desi provin si ei din fostul bloc comunist, pentru ca nimic nu se face la voia intamplarii. Romanii se mira ca turismul a scazut, dar nu fac nimic pentru a-si imbunatati situatia. La Praga este plin de turisti, care umbla pe strazi cu ghiduri editate in diferite limbi, cu harti detaliate pentru zona veche. Fiecare strada este marcata, la fiecare colt de strada exista indicatoare cu obiectivele de vizitat. La muzee exista, la fel ca in fiecare capitala europeana, posibilitatea de a primi niste reduceri cumparand bilete combinate pentru familii, aratand o legitimatie sau un carnet de student. Nu mai vorbim de persoanele de varsta a treia care au si ele un tarif special la obiectivele turistice, bineinteles, mai mic.

Curatenia strazilor nu este neglijata. Exista un serviciu de salubritate foarte bine pus la punct. Strazile sunt permanent udate pentru a improspata aerul, cosurile de gunoi sunt permanent golite si igienizate, iar iubitorii cainilor gasesc in suport pungi de hartie pentru eventualele incidente stradale. Asadar, totul e gandit la nivel european. De fiecare data cand vizitez o capitala e imposibil sa nu fac o comparatie cu ce exista la noi si ma intreb de ce nu se poate face si la noi o schimbare radicala in cadrul serviciului de urbanism. Dar sa nu disperam! Oricand se poate sa fim surprinsi de neprevazut.

Cartea de vacanta

Da, la Editura Humanitas exista si o astfel de oferta: Colectia Rasul Lumii. Coordonatorul colectiei este Radu Paraschivescu. Am lecturat cateva carti de placere in vacanta asta din dorinta de a ma relaxa. Am simtit ca am citit in ultima vreme foarte multa literatura de specialitate si simteam nevoia sa ma deconectez. 

Mi-am amintit acum de profesorul Paul Cornea care ne-a povestit odata la cursuri despre un obicei de-al sau de a citi in tramvai pentru a nu se plictisi. Eu am ales acum sa ma destind si am vrut o lectura usoara.

Ce am citit? Deranj la Casa Alba de Christopher Buckley. Autorul si-a gandit cartea drept o parodie la adresa atmosferei care domneste in Casa Alba si a reusit sa ne dea o imagine a modului in care stiu americanii sa iasa din situatiile critice sau sa-si croiasca o cariera. Din anturajul presedintelui nu lipseste oportunistul, lingusitorul, egoistul, altruistul etc.

Insa C. Buckley subliniaza in planul secund al cartii tema familiei si a destinului. Angajatii Casei Albe par sa fie preocupati foarte mult de armonia primei familii pentru bunastarea Americii. Orice frustrare personala in cadrul familiei pare sa-l afecteze pe americanul de rand. De aceea, angajatii si serviciile secrete se lanseaza in cautarea hamsterului Theodore fara care fiul presedintelui nu poate adormi. Nu este urmarita numai familia prezidentiala.

Unul dintre colaboratorii importanti ai presedintelui intelege sa-i fie fidel acestuia si ajunge sa-si neglijeze propria familie pentru a-si face cu devotament datoria. Tema destinului este subtil formulata. Cei care s-au aflat in slujba presedintelui inteleg sa se adapteze vietii cotidiene, dupa terminarea mandatului, amintindu-si un sfat parintesc: doar bunul Dumnezeu si croitorul iti stiu adevaratele masuri.

Maraton

Cred ca cea mai frumoasa proba a unei olimpiade este cea de maraton. Aceasta starneste intotdeauna admiratia tuturor. Motivele ar putea fi mai multe: distanta, aminteste de efortul soldatului antic, nu toti participantii reusesc sa o finalizeze etc.

Azi am trait o alta emotie alaturi de recordul lui Michael Phelps. O romanca a castigat maratonul Este incredibil. Nu m-am gandit niciodata ca un sportiv roman ar putea castiga o astfel de proba. De obicei, sportivii africani par cei mai rezistenti pentru a castiga o asemena proba, dar azi, romanca Pusa Tomescu a reusit sa ne bucure. Multi dintre cei care au vazut proba cred ca au descoperit astfel unde e Romania pe harta si se cuvine sa-i multumim atletei noastre pe langa efortul, tenacitatea, increderea si perseverenta ei si pentru acest lucru.

Olimpiada

Anul acesta mi-am propus sa vad cat mai multe transmisiuni in direct de la olimpiada in ciuda decalajului orar. De o saptamana ma trezesc in fiecare dimineata la ora 4 sa vad probele de inot.

La Atena l-am indragit pe Michael Phelps si i-am urmarit de ceva timp cariera. Declaratia lui ca vrea sa depaseasca numarul de medalii de aur obtinute de un sportiv la olimpiada mi-a starnit interesul si am urmarit fiecare proba cu emotie.

Toti inotatorii care au participat la olimpiada au fost in forma. Recordurile au cazut inca din calificari. M-a impresionat stafeta americana de 4 x 100 liber, unde toate cele 8 echipe finaliste au inotat sub recordul mondial, au sperat la o medalie, dar doar 3 le-au obtinut. Este impresionant efortul lor. Vroiam sa reuseasca Michael Phelps sa-si atinga obiectivul propus.

Azi s-a intamplat minunea. A obtinut 8 medalii de aur. Am fost impresionata mai ales la final cand i-am vazut familia. Mama sa a participat la fiecare proba si a trait niste emotii foarte mari. In acel moment mi-am dorit doar sa fiu sanatoasa si sa pot fi alaturi de fiica mea la fiecare eveniment din viata ei, sa ne bucuram impreuna. Multi inotatori americani erau la olimpiada cu familiile lor. Prezenta acestora a fost stimulativa pentru marea performanta.

Daca ma gandesc la copiii care raman singuri, deoarece parintii lor nu reusesc sa gaseasca solutii existentiale pentru a le fi alaturi, imi dau seama ca se creeaza un blocaj psihic si o bariera in comunicare care isi pun amprenta asupra dezvoltarii personalitatii individului. Michael Phelps a reusit sa ma uimeasca prin talent, tenacitate, spirit de echipa, solidaritate si (de ce nu?) modestie. E o mare calitate a persoanei care ajunge la o asemenea performanta. Admiratia mea pentru el este neconditionata.